Literatura científica selecionada sobre o tema "Inteligența umană"

Robotica și inteligența artificială sunt tehnologii de vârf care deschid noi frontiere pentru civilizația umană. Hotărârile recente ale organizațiilor militare internaționale au inițiat programe majore de dezvoltare a noilor tehnologii, care conduc societatea către modernism și asigură securitate sporită locuitorilor întregii planete. Dinamica progresului tehnologic este în continuă creștere, datorită avantajelor economice și militare, iar dorința cercetărilor și oamenilor de știință, de a atinge limite nemaiîntâlnite este rezultatul provocărilor pe care le primim permanent. Fizionomia conflictelor militare devine complexă, datorită dezvoltării fără precedent a tehnologiilor militare moderne, care, îmbinate cu tehnologiile convenționale, schimbă modalitățile de abordare a planificării și principiilor de întrebuinţare în operaţie a forţelor şi mijloacelor

Prezentul articol presupune o cercetare a instrumentelor de dezvoltare a capacităților umane, folosite în scopul creșterii ratelor de succes în conflictele militare. Astfel, este prezentată o retrospectivă a metodelor utilizate în Antichitate de luptători celebri, precum sumerienii, vikingii, grecii și romanii. De asemenea, materialul științific cuprinde o perspectivă contemporană și prospectivă a metodologiilor de transformare a soldaților în „supersoldați”. Că este vorba fie despre prima etapă și încercările inițiale de dezvoltare a capacităților soldaților prin intermediul ciupercilor halucinogene, alcoolului, amfetaminelor, fie despre faza revoluționară a acestui domeniu, definită de implicarea tehnologiei, toate aceste metode reprezintă o „sabie cu două tăișuri”. Afirmația anterioară este susținută de faptul că, pe lângă beneficiile aduse de evoluție, trebuie avute în vedere o serie de preocupări etice și legale. Cu toate acestea, articolul pledază pentru o soluție care să permită consolidarea trupelor, cu respectarea simultană a normelor etice și legale.

Pe lângă cortegiul de dezastre generat de pandemia de SARS-CoV-2, criza medicală globală a avut şi un efect pozitiv. Mai mult ca oricând a adus în prim-plan rolul fundamental jucat de cercetarea ştiinţifică şi tehnologică în progresul omenirii şi în apărarea sa în faţa ameninţărilor disruptive. Era tehnologică modernă a mileniului trei a schimbat relația om-mașină. În prezent, tehnologiile par a depăşi statutul lor de instrument de putere, transformându-se în jucători activi, care determină politici, acutizează mize, declanşează competiţii. Rând pe rând, inteligența artificială (IA), 5G, securitatea cibernetică, robotica, semiconductorii şi microprocesoarele, cloud computing, combat cloud şi reţelele digitale au pus stăpânire pe activitățile umane și, prin extensie, pe dinamicile geopolitice internaționale. Astfel, problematicile subsecvente, politice, strategice, economice și sociale implică state, organizații internaționale și companii private. Dinamicile competiției și ale cooperării internaționale sunt transformate. Articolul de faţă îşi propune să prezinte impactul tehnologiilor de ultimă generaţie asupra dinamicilor geopolitice contemporane şi, in extenso, asupra securităţii României.

În condiţiile diversificării riscurilor şi ameninţărilor în mediul operațional multidimensional, în cadrul conflictelor cu geometrie variabilă, în arhitectura sistemelor de comandă și control trebuie permanent utilizată tehnologie de ultimă generație. Astfel, vor fi asigurate condițiile optime de răspuns atât la nivelul planificării, cât și la nivelul executării operației/acțiunii militare. Comunicarea în timp real, pe orizontală şi pe verticală, dintre forţele de nivel tactic, structurile de comandă şi sprijin de nivel operativ și strategic, precum şi cu celelalte instituții cu responsabilităţi în domeniul securității și apărării poate fi asigurată și protejată doar prin tehnologie avansată. Nu este deloc de neglijat modul de pregătire a resursei umane pentru utilizarea eficientă a echipamentelor, precum și algoritmii și procedeele pentru eficientizarea procesului decizional, în concordanță cu evoluția tehnică, tehnologică și cu cea a Inteligenței artificiale.

Riscurile şi ameninţările specifice permanentei schimbări a geometriei unei acțiuni/operații, în contextul conflictului de actualitate sunt diversificate și suferă permanente mutații. Această situație impune adaptarea rapidă a arhitecturilor sistemelor de comandă și control și îmbunătățirea/schimbarea permanentă a procedeelor matematico-analitice care susțin procesul de luare a deciziei. Digitalizarea și algoritmizarea procesului decizional, realizate concomitent cu implementarea structurală și funcțională a inteligenței artificiale, constituie modalitatea actuală de eficientizare a acestuia. Previzionăm creșterea exponențială a capabilităților sistemelor de C2 (comandă și control) cu privire la volumul și viteza de prelucrare și interpretare a datelor și informațiilor, a capabilităților de organizare structurală și funcțională atât a modulelor C2, cât și a forței care acționează, a capabilităților de control și evaluare a execuției acțiunii/operației etc. Algoritmizarea și digitalizarea procesului decizional, asociate cu experiența, intuiția bazată pe cunoaștere și talent/artă (specific factorului uman), conduc, inevitabil, la luarea unei decizii adecvate, având ca scop transpunerea rapidă în planurile şi ordinele de operaţii.

Inteligența artificială a progresat până la punctul în care este o componentă esențială în aproape toate sectoarele economiei moderne actuale, cu un impact semnificativ asupra vieții noastre private, sociale și politice. Ea a fost întemeiată pe presupunerea că inteligența umană poate fi descrisă atât de precis încât să poată fi făcută o mașină să o simuleze. Acest lucru ridică argumente filozofice despre minte și etica creării de ființe artificiale înzestrate cu inteligență asemănătoare omului. Inteligența artificială sunt o sursă a unui set complet nou de probleme de explicabilitate, responsabilitate și încredere.

Progresele tehnologice au facilitat integrarea IA în viața de zi cu zi, cu aplicații variind de la asistenți virtuali la vehicule autonome. Algoritmii de învățare automată, alimentați de cantități mari de date, au permis sistemelor IA să învețe și să se adapteze în mod autonom, imitând aspecte ale învățării umane. Cu toate acestea, au apărut preocupări etice cu privire la implicațiile IA asupra angajării, confidențialității și dinamicii societății.

Inteligența, adesea considerată apogeul cunoașterii umane, este un construct care i-a fascinat pe savanți, oameni de știință și filozofi de secole. Originile inteligenței pot fi urmărite până la călătoria evolutivă a vieții însăși. În lumea naturală, inteligența nu se limitează la oameni, ci este un produs al strategiilor de adaptare și supraviețuire a diferitelor specii. Inteligența exercită implicații profunde asupra indivizilor, influențând rezultatele academice, succesul în carieră, interacțiunile sociale și bunăstarea generală.

Dezvoltarea inteligenței artificiale a avansat rapid, aducând cu ea atât oportunități fără precedent, dar și riscuri semnificative. Printre domeniile critice de focalizare în cercetarea și dezvoltarea AI se numără alinierea, explicabilitatea și confinarea. Aceste obiective sunt esențiale pentru a se asigura că sistemele AI funcționează în siguranță, transparent și în limitele dorite. Alinierea în IA se referă la congruența dintre obiectivele sistemelor AI și valorile, intențiile și scopurile creatorilor lor umani. Explicabilitatea în AI se referă la capacitatea sistemelor AI de a oferi un raționament ușor de înțeles și transparent pentru deciziile și acțiunile lor. Confinarea AI se referă la strategiile utilizate pentru a restricționa sistemele AI în limitele operaționale definite.

Mirroring Cultural Fear, Anxiety and Dystopia in American Cinematography: The Movie A.I. (2001)Through this essay, we aim to provide a sociological and cultural analysis of how the film A.I. Artificial Intelligence, directed by Steven Spielberg, explores the subconscious and culturally specific Western fear of humanoid robots. While the background of the story tackles the problematics of the multilevel emotional relationship between robots and humans, the movie’s dystopian and apocalyptic discourse feeds the Western public’s increasing technophobia, by encompassing “fear” in its philosophical, social and cultural dimensions: “the loss of humanity,” “the imminence of disaster,” and “the apocalyptic and irreversible destruction of Earth.”Moreover, the film goes beyond the mere depiction of technophobia while subtly addressing some worldwide contemporary problems of high interest, such as pollution, starvation, overpopulation, or nature’s destruction on a global scale. In this eschatological, hopeless and post-human scenario, the depiction of David as a robot child expressing his eternal love for his distant adoptive human parents metaphorically illustrates the continuous altering of traditional human kinship, robotization, and alienation of the human race, which is on the verge of being enslaved by the technological wrath. However, David makes an allegorical transition from symbolizing the fearful Otherness to bringing the redemption of humanity’s vestige and marking the survival of the human species, albeit in a radically altered form: He becomes “the new human.” Reflectând frica de natură culturală, anxietatea și distopia în cinematografia americană: filmul A.I. (2001) În acest eseu vom încerca să inițiem o analiză culturală și sociologică a modului în care filmul “A.I. Inteligență Artificială” de Steven Spielberg exploră frica de natură culturală și subconștientă, tipic vestică, față de roboții umanoizi. La nivel principial, narațiunea face referire la problematica relației emoționale și multifațetate dintre oameni și roboți, iar discursul apocaliptic și distopic al filmului hrănește tehnofobia publicului occidental, reflectând și cuprinzând frica în dimensiunile sale culturale, sociale și filozofice: “pierderea umanității”, “iminența dezastrului” și “distrugerea ireversibilă și apocaliptică a Pământului”.Mai mult, filmul depășește limitele descriptive ale tehnofobiei, adresând subtil și alte probleme contemporane de interes global precum poluarea, foametea, suprapopularea sau distrugerea naturii pe o scală planetară. În acest scenariu escatologic și lipsit de speranță, prezența și descrierea lui David asemeni unui copil robot care își exprimă dragostea imuabilă față de părinții săi umani, adoptivi, dar distanți, ilustrează metaforic alterarea perpetuă a relațiilor familiale tradiționale, așadar robotizarea și alienarea acestei rase umane pe punctul de a se converti în sclavul mirajului tehnologic. Cu toate acestea, David parcurge o tranziție alegorică de la a reprezenta simbolul Celuilalt, de care ne este frică, la a fi Cel care aduce izbăvirea omenirii și marchează, într-o formă nonconformistă, supraviețuirea speciei umane: el devine “noul om”. Strach kulturowy. Lęk i dystopia w kinematografii amerykańskiej. Film A.I. (2001) W niniejszym eseju podejmuję próbę analizy kulturowej i socjologicznej sposobu w jaki film A.I. Sztuczna inteligencja Stevena Spielberga wykorzystuje temat typowego dla Zachodu, kulturowego i podświadomego strachu przed robotami o ludzkich kształtach. Narracja filmowa zasadniczo odwołuje się do kwestii wielowymiarowych relacji emocjonalnych pomiędzy ludzkimi robotami, zaś proponowany apokaliptyczny i dystopijny dyskurs podsyca technofobię zachodniej widowni, ukazując strach w jego wymiarze kulturowym, społecznym i filozoficznym: „zatracenie człowieczeństwa”, „nieuchronność katastrofy” i „nieuniknione zniszczenie Ziemi o charakterze apokalipsy”.Co więcej, film wykracza poza granice opisowe technofobii, nawiązując umiejętnie do globalnych problemów współczesnego świata, takich jak: zanieczyszczenie środowiska, klęski głodu, przeludnienie czy degradacja przyrody w skali planetarnej. W tym eschatologicznym i pozbawionym nadziei scenariuszu postać Davida sportretowanego jako dziecko-robot, które niezmiennie deklaruje swoją miłość do ludzkich – adopcyjnych i wstrzemięźliwych – rodziców, jest metaforyczną ilustracją postępującego rozkładu więzi rodzinnych, robotyzacji i alienacji rasy ludzkiej, będącej o krok od tego, by stała się niewolnikiem technologicznego złudzenia. Mimo tych wszystkich zagrożeń David przeżywa alegoryczną przemianę: z symboliczego, budzącego strach Obcego zamienia się w kogoś niosącego ratunek ludzkości i zapewniającego, na sposób nonkonformistyczny, przetrwanie gatunku ludzkiego – staje się „nowym człowiekiem”.

Lucrarea de fata se doreste a fi o trecere in revista a principalelor orientari si directii in evaluarea formativ dinamica, precum si o accentuare a modalitatilor prin care ea este una complementara celei clasice. Necesitatea utilizarii evaluarii formativ dinamice este deja una recunoscuta si are la baza capacitatea fiintei umane de a fi modificabila. Utilizarea unor modalitati de evaluare care sa vizeze procesualitatea si dezvoltarea sunt date de aparitia unor noi concepte privind inteligenta, dezvoltarea si functionarea cognitiva.

Rolul eticii este unul major în toate aspectele vieții, iar, actualmente, etica devine crucială în crearea și aplicarea inteligenței artificiale (IA) în diverse sfere de activitate. Etica, prin esența sa, oferă un cadru moral și principii de conduită, care sunt imperios necesare pentru asigurarea faptului că inteligența artificială este creată și utilizată într-un mod responsabil de către dezvoltatori. Etica implică o responsabilitate colectivă (a dezvoltatorilor, utilizatorilor, statului, societatății) în tot ce ține de construirea și utilizarea inteligenței artificiale într-un mod care să aducă efecte pozitive societății și să respecte valorile general-umane. Integrarea eticii în toate aspectele și etapele dezvoltării și aplicării inteligenței artificiale este esențială pentru a asigura societatea că tehnologia respectivă avansează într-un mod etic, durabil și responsabil pentru omenire. Scopul cercetării rezidă în elucidarea importanței aspectelor etice în toate etapele ce țin de dezvoltarea inteligenței artificiale. Odată ce inteligența artificială devine o componentă tot mai prezentă în viața socială este important să fie determinate limite în crearea și dezvoltarea acesteia. Dezvoltatorii sunt cei care au o contribuție substanțială în crearea de sisteme de inteligență artificială și aspectul eticii profesionale îi vizează în mod direct. În acest sens, stabilirea unor standarde ce țin atît de dezvoltatori cît și de sistemele create de către ei, este o necesitate majoră. Deja există elaborări la nivel micro și macro în acest sens, dar acest aspect e necesar de dezvoltat și monitorizat.

Astăzi, mai mult ca niciodată, orașele trebuie să dezvolte procese de planificare strategică care să întâlnească nevoile locuitorilor. Până în anul 2030, Organizația Națiunilor Unite (ONU - ODD) estimează că șase din zece persoane vor fi locuitori urbani, iar cel mai accentuat ritm de urbanizare va fi resimțit în țările în curs de dezvoltare. Termenul de oraș inteligent caracterizează așezarea umană în care rețelele și serviciile tradiționale sunt eficientizate prin utilizarea tehnologiilor digitale și de telecomunicații în beneficiul locuitorilor și al afacerilor. Până de curând, tehnologiile inteligente au fost percepute ca instrumente perturbatoare. Obiectivele cercetării de față sunt abordarea cuprinzătoare a elementelor unui oraș inteligent cât și determinarea rolului și al locului managementului în cadrul Obiectivului cu nr. 11 din ODD. La baza cercetării au fost utilizate metode calitative, inducția și deducția, având ca suport științific rapoartele organismelor internaționale și a literaturii academice de resort. Aprecierea plusvalorii pe care tehnologiile moderne sunt capabile să o furnizeze fiecăruia dintre părțile interesate crește rolul gestionării eficiente a structurilor urbane.

Inteligența artificială (IA) este un instrument puternic, deja utilizat pe scară largă în serviciile financiare, precum și în diverse activități economice. IA constă în utilizarea computerelor și a algoritmilor în vederea sporirei și simulării inteligenței umane, ceea ce permite recunoașterea tiparelor adaptive folosind volume mari de date și metode statistice moderne pentru a oferi răspunsul „cel mai bun prevăzător” la orice set de probleme. Utilizarea acestuia are un mare potential, cu impact pozitiv în situațiile în care companiile îl implementează cu suficientă prudență. În aceast articol s-au analizat avantajele și dezavantajele aplicațiilor IA în serviciile financiare: precum și impactul acestora asupra băncilor din Republica Moldova. De asemenea am analizat impactul asupra forței de muncă, și necesitatea revizuirea pregătirii specialiștilor în acest domeniu. Am pus în evidență analiza unei serii de aplicații specifice: generarea alfa și administrarea în gestionarea activelor, chatbots și asistenți virtuali, subscriere, extinderea managerului de relații, detectarea fraudelor, și tranzacționare algoritmică în domeniul bancar, inclusiv gestionarea riscurilor.

Analizând situația respectivă, se observă lucruri care ridică semne de întrebare, referitoare la diversele teorii și practici ale traducerii, legate de criteriile de realizare acestui proces. Autorul demonstrează diferența dintre operațiile mentale ale Inteligenței Artificiale și ale omului în procesul de traducere. Sunt demonstrate câteva distincții esențiale din contribuția coșeriană în teoria traducerii, care se regăsesc în abordările teoretice actuale. Interpretarea gândirii autorului este legată de gândirea traducătorului și de toate componentele psihosociale și istorice al ambilor. Gândirea tehnică ca parte aplicativă a gândirii volumetrice imprevizibile are tendința de a raționaliza, sistematiza și reglementa. Același lucru se aplică sferelor științifice și tehnice ale limbajului care nu tolerează sinonimizarea, adică varietatea. Întregul complex de recunoaștere și decodificare a capacității comunicative umane este inaccesibilă mașinii, adică Intelectului Artificial. Presiunea puterii, din punctul de vedere autorului, asupra procesului de traducere este unul dintre pașii pentru stăpânirea procesului de gândire în general.