Littérature scientifique sur le sujet « Științe naturale »

Pro Silva Europe este o Asociație a Silvicultorilor care susține gestionarea pădurilor bazată pe procese naturale, cu scopul de a asigura menținerea vitalității pădurilor europene, de a îmbunătăți structura și stabilitatea acestora și de a se asigura că funcțiile lor variate, productivitatea și profitabilitatea sunt garantate într-un mod durabil. Întâlnirea sa anuală din 2019 a fost organizată la Radlje ob Dravi, leagănul managementului apropiat de natură pentru păduri, localitate situată în nordul Sloveniei. Peste 100 de experți internaționali în silvicultură și-au prezentat abordarea față de relația dintre știință și practica forestieră, sărbătorind întâlnirea de 30 de ani a Pro Silva Europa cu Conferința „Păduri pentru viitor - de la știință la oameni”. Cu această ocazie s-a discutat despre locul actual al pădurilor și silviculturii în contextul noilor provocări globale și europene, cât și despre rolul Pro Silva Europa în acest sens. Prima declarație politică a Pro Silva Europa a fost prezentată de președintele Eckartm Senitza, afirmând că o dezvoltare durabilă a Pro Silva are nevoie de o încorporare de reprezentați a proprietarilor de păduri, a administrațiilor forestiere a pădurilor de stat, dar și a oamenilor de știință, într-un mod echilibrat. Discuția principală sa concentrat pe principalele probleme urgente: cum va contribui Pro Silva la îmbunătățirea rezilienței pădurilor europene și care sunt principalele obiective ale asociației pentru viitorul apropiat.

Furtuna produsă de „Viața secretă a copacilor”, o carte provocatoare scrisă de Peter Wohlleben, nu s-a oprit și continuă să alimenteze dispute dure între cercetarea tradițională a fiziologiei plantelor, bioinformatică și știința cunoașterii. Aparent, această nouă filozofie a științelor naturale se bazează pe o nouă paradigmă a neurologiei, promovată de neurologul român Dumitru Constantin Dulcan, care presupune că celulele trebuie să aibă propriul sistem nervos rudimental. Admitând această ipoteză, trebuie să luăm în considerare un alt orizont în interpretarea lumii vii.

Sir Francis Galton a sistematizat aceste idei și practici despre eugenie, influențat de cartea Originea Speciilor a vărului lui, Charles Darwin, prin care mecanismele de selecție naturală au fost potențial zădărnicite de civilizația umană. El a afirmat că societatea umană, protejând pe cei defavorizați și slabi, era în contradicție cu selecția naturală , și numai prin schimbarea acestor politici sociale ar putea fi salvată societatea de la o “revenirea spre mediocritate”, frază transformată de el ulterior în “regresia spre mediocritatea.” Charles Davenport, un om de știință din Statele Unite, a inițiat o mișcare eugenică mondială implementată în multe țări.

One can note that science tends to turn man into a master of the external and material, yet at the cost of turning him, on the level of his inner and spiritual life, into a slave of instincts altered by sin. All these, without a moral norm, become a power of destruction for man and represent issues addressed not just by bioethics, where the opinion of ‘theologians’ is consulted as well, but especially by the Church and by the Orthodoxy. The pressure of events imposes the issue of the recognition or, according to some, reformulation of the bases of ethics. Yet, this ethics ought to be constrained to a revision founded neither just on the progress of science, whose truths are partial, nor on the principles of rationalist or positivist philosophy, which try to convince man that he is no different from all the other living beings and needs to be treated in the same way as them, but on the reality of the religious fact, and, moreover, on the evidence of God’s Revelation and, implicitly, of Christian anthropology, based on the fact that man bears God’s image, not the image of man himself, as a society attempting to exclude God in an absolute manner wills to herald. According to the Holy Church Fathers, one must pursue not a concordism or discordism of theology and science but their dialogue from a theological and, implicitly, eschatological perspective. The first, namely theology, relies on the knowledge of God and the receiving of the supernatural gifts by the action of the divine uncreated energies, by means of man’s collaboration with God, which supposes man’s commitment to advance on the steps of the spiritual life: cleansing, illumination, deification. The second, namely science, relies on knowing the surrounding world and on putting to use the natural gifts, also given by God to man, and by which man investigates the reasons of things, recognising God’s power, wisdom and presence. Therefore, to theology correspond the spiritual knowledge and wisdom from Above, while to science correspond lay knowledge and the wisdom from the outside or from below.

The article presents essential aspects of the influence of teachers' perception on the development of investigative skills of young school-aged students in the context of radical changes in society and also in the education system. The results of this research are presented regarding the identification of teachers' opinions, perceptions, attitudes and motivations concerning the choice of teaching strategies and their use in the development of investigative skills in primary education students, within the teaching of the Natural Sciences discipline, taking into account the influence of autonomous components of the development of the young schoolchild.

In his early writings, Rădulescu-Motru acknowledged as a valuable gain the fact that psychology had emancipated itself from the tutelage of metaphysics. However, he believed that this progress could not lead to a scientific psychology unless its outcomes were integrated into the broader scientific understanding of nature. In the following, I will discuss Rădulescu-Motru’s ideas concerning the founding of psychology as a natural science. His project essentially involves three directions: (1) conceptual reconsideration, (2) uniformization, and (3) regulation of the soul. I will also show that throughout this process, Rădulescu-Motru remained committed to methodological naturalism.

Acest articol propune o comparație a modelelor actuale de ultimă generație de procesare a limbajului natural (NLP), optimizate pentru detectarea știrilor false, pe baza unui set de metrici. De asemenea, lucrarea dorește să evalueze eficacitatea acestora, ca parte a unei structuri de management al dezinformării. Necesitatea unei dezvoltări a acestui domeniu vine ca răspuns la răspândirea copleșitoare și nereglementată a știrilor false care reprezintă una dintre dificultățile majore în epoca actuală. Dezvoltarea tehnologiilor IA are un impact direct asupra creării și răspândirii dezinformării și a știrilor false, ca urmare a utilizărilor multiple pe care tehnologia le poate avea. În prezent, tehnicile de învățare automată sunt utilizate pentru dezvoltarea modelelor de limbaj mari (LLM). Aceste evoluții în știință sunt folosite și în campaniile de dezinformare. Legat de această problemă, conceptul de management al dezinformării a apărut ca o problemă de securitate cibernetică integrantă în peisajul actual al amenințărilor venite din planul virtual.

Radu Leontie Cenușă s-a născut la 21 iunie 1951, în localitatea Vatra Moldoviței, din Județul Suceava. În 1976 acesta a absolvit Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere de la Universitatea „Transilvania” din Brașov. Este doctor în ecologie forestieră, profesor universitar, conducător de doctorat, expert în proiecte europene, membru în comisii de specialitate, Consilii științifice și Editor șef al revistei „Bucovina Forestiera”. De-a lungul activității sale, Radu Leontie Cenușă a primit o serie de premii și distincții. Vânătorii cunoscuți din ținuturile sale natale, tatăl și bunicul au fost cei care l-au determinat pe Radu Leontie Cenușă să descopere secretele silviculturii. Apropierea de Mănăstirea Moldovița l-a inspirat în atitudini și comportamente, de-a lungul vieții sale, fiind la originea a trei piloni pe care se bazează personalitatea sa: credință, educație și muncă. Cariera științifică a fost marcată de profesorul doctor Petre Ciobanu și de doctor inginerul Radu Ichim, ambii profesori la Institutul de Silvicultură. „Un om care a făcut ceva în viață” surprinde rezistența unui personaj special, care a fost mereu un slujitor al științei pădurii și care a reușit să-și croiască propriul drum pe galeria marilor maeștri ai silviculturii românești prin inteligență, perseverență, bunătate și corectitudine. La începutul carierei sale, baza selectării și promovării personalului forestier românesc era competența profesională. Toate activitățile legate de pădure erau susținute de politici naționale consistente, acestea vizând dezvoltarea și conservarea pădurii. În prezent, silvicultura are două componente importante: pădurea și persoanele însărcinate cu gestionarea acesteia. Privatizarea haotică a pădurilor, numeroasele neconcordanțe ale cadrului legal și incoerența organizațională sunt trei dintre cele mai dăunătoare decizii care au afectat silvicultura românească. Din punctul de vedere al exploatării lemnului, ca țară ne aflăm destul de în urmă. Lipsa mijloacelor tehnice și a echipamentelor moderne și faptul că exportăm semifabricate de lemn, fără valoare adăugată, se vede în toată țara. Vor veni zile mai bune pentru silvicultura românească când se vor aplica legi și reglementări și când controlul se va face serios și cu bune intenții. Potrivit opiniei sale, în cercetarea forestieră și în învățământul silvic superior, sunt angajate forțe cu un potențial special care ar putea schimba fața actuală a silviculturii românești. În special, domeniul de cercetare al pădurilor naturale și semi-naturale poate cu o nouă perspectivă asupra cercetării silvice românești. Cu toate acestea, pentru a accede cât mai sus în cercetarea forestieră, trebuie făcute investiții substanțiale în echipamente performante, software de ultimă generație, în mobilitatea personalului și documentare. Or, birocrația excesivă încetinește dezvoltarea cercetării. Cu toate acestea, speranțele sale mari se îndreaptă spre un viitor mai bun pentru păduri, bazat pe o conștientizare publică realistă și pe profesionalism. Principala direcție strategică trebuie găsită în extinderea pădurilor, conservarea pădurilor și valorificarea superioară a lemnului, pentru a profita la maximum de ceea ce pădurile oferă societății. Pur și simplu pentru că pădurea are încă multe de oferit.

Rețeaua de metafore care învăluie cunoașterea științifică suscită astăzi interesul multor cercetători. O literatură de specialitate tot mai consistentă semnalează că gîndirea și exprimarea metaforică aduc științei atît beneficii cît și deservicii, astfel că obiectul principal al lucrării de față este de a sonda relevanța unor metafore generate de scris și potențate de prestigiul acestei tehnologii comunicative. Corelațiile și ramificările acestor matrice pot fi, la rigoare, cartografiate prin lectura textelor de referință. Interpretate ca noduri de rețea, operele fondatoare în știință au forța de a schimba traiectoria explorării științifice și a reconfigura felul în care înțelegem să ne raportăm la realitate. Întrucît asumarea sarcinii de a sonda arhitectura metaforică a tuturor textelor științifice de prim rang ar depăși cu mult mizele particulare ale lucrării de față, am preferat să reliefăm cîteva din matricele metaforice centrale ale tradiției scrisului pe care le regăsim în opera lui Carl von Linné, cu observația că, în posteritate, modelul clasic de categorizare impus în științele naturale de învățatul suedez a consolidat stabilitatea vocabularelor botanice vernaculare și a favorizat popularizarea și internaționalizarea multor denumiri științifice de plante. Axul în jurul căruia este organizată argumentarea este reprezentat de metafora bibliotecii.

Inteligența, adesea considerată apogeul cunoașterii umane, este un construct care i-a fascinat pe savanți, oameni de știință și filozofi de secole. Originile inteligenței pot fi urmărite până la călătoria evolutivă a vieții însăși. În lumea naturală, inteligența nu se limitează la oameni, ci este un produs al strategiilor de adaptare și supraviețuire a diferitelor specii. Inteligența exercită implicații profunde asupra indivizilor, influențând rezultatele academice, succesul în carieră, interacțiunile sociale și bunăstarea generală.