Academic literature on the topic 'Sunset instrument'

To evaluate the feasibility of the Sunset semicontinuous organic and elemental carbon (OC/EC) monitor, the U.S. Environmental Protection Agency (EPA) sponsored the deployment of this monitor at Chemical Speciation Network (CSN) sites with OC and EC measurements via quartz fiber filter collection in Chicago, Illinois; Houston, Texas; Las Vegas, Nevada; St. Louis, Missouri; Rubidoux, California; and Washington, D.C. Houston, St. Louis, and Washington also had collocated Aethalometer black carbon (BC) measurements. Sunset OC generally compared well with the CSN OC (r2 = 0.73 across five sites); the Sunset/CSN OC ratio was, on average, 1.06, with a range among sites of 0.96 to 1.12. Sunset thermal EC and CSN EC did not compare as well, with an overall r2 of 0.22, in part because 26% of the hourly Sunset EC measurements were below the detection limit. Sunset optical EC had a much better correlation to CSN EC (r2 = 0.67 across all sites), with an average Sunset/CSN ratio of 0.90 (range of 0.7 to 1.08). There was also a high correlation of Sunset optical EC with Aethalometer BC (r2 = 0.77 across all sites), though with a larger bias (average Sunset/Aethalometer ratio of 0.56). When the Sunset instrument was working well, OC and OptEC data were comparable to CSN OC and EC.

Abstract. Significant in-band stray light (IBSL) error at solar zenith angle (SZA) values larger than 77° near sunset in 4 SBUV/2 (Solar Backscattered Ultraviolet) instruments, on board the NOAA-14, 17, 18 and 19 satellites, has been characterized. The IBSL error is caused by large surface reflection and scattering of the air-gapped depolarizer in front of the instrument's monochromator aperture. The source of the IBSL error is direct solar illumination of instrument components near the aperture rather than from earth shine. The IBSL contamination at 273 nm can reach 40% of earth radiance near sunset, which results in as much as a 50% error in the retrieved ozone from the upper stratosphere. We have analyzed SBUV/2 albedo measurements on both the dayside and nightside to develop an empirical model for the IBSL error. This error has been corrected in the V8.6 SBUV/2 ozone retrieval.

Abstract. Significant In-Band Stray Light (IBSL) error at solar zenith angle (SZA) values larger than 77° near sunset in 4 SBUV/2 instruments has been characterized. The IBSL error is caused by large surface reflection and scattering of the air-gapped depolarizer in front of the instrument's monochromator aperture. The source of the IBSL error is direct solar illumination of instrument components near the aperture rather than from earth shine. We have analyzed SBUV/2 albedo measurements on both dayside and night side to develop an empirical model for the IBSL error. This error has been corrected in the V8.6 SBUV/2 ozone retrieval.

Abstract. This paper presents extensive {bias determination} analyses of ozone observations from the Atmospheric Chemistry Experiment (ACE) satellite instruments: the ACE Fourier Transform Spectrometer (ACE-FTS) and the Measurement of Aerosol Extinction in the Stratosphere and Troposphere Retrieved by Occultation (ACE-MAESTRO) instrument. Here we compare the latest ozone data products from ACE-FTS and ACE-MAESTRO with coincident observations from nearly 20 satellite-borne, airborne, balloon-borne and ground-based instruments, by analysing volume mixing ratio profiles and partial column densities. The ACE-FTS version 2.2 Ozone Update product reports more ozone than most correlative measurements from the upper troposphere to the lower mesosphere. At altitude levels from 16 to 44 km, the average values of the mean relative differences are nearly all within +1 to +8%. At higher altitudes (45–60 km), the ACE-FTS ozone amounts are significantly larger than those of the comparison instruments, with mean relative differences of up to +40% (about +20% on average). For the ACE-MAESTRO version 1.2 ozone data product, mean relative differences are within ±10% (average values within ±6%) between 18 and 40 km for both the sunrise and sunset measurements. At higher altitudes (~35–55 km), systematic biases of opposite sign are found between the ACE-MAESTRO sunrise and sunset observations. While ozone amounts derived from the ACE-MAESTRO sunrise occultation data are often smaller than the coincident observations (with mean relative differences down to −10%), the sunset occultation profiles for ACE-MAESTRO show results that are qualitatively similar to ACE-FTS, indicating a large positive bias (mean relative differences within +10 to +30%) in the 45–55 km altitude range. In contrast, there is no significant systematic difference in bias found for the ACE-FTS sunrise and sunset measurements.

Abstract. Nitric oxide (NO) measurements from the Solar Occultation for Ice Experiment (SOFIE) are validated through detailed uncertainty analysis and comparisons with independent observations. SOFIE was compared with coincident satellite measurements from the Atmospheric Chemistry Experiment (ACE) – Fourier Transform Spectrometer (FTS) instrument and the Michelson Interferometer for Passive Atmospheric Sounding (MIPAS) instrument. The comparisons indicate mean differences of less than ∼50 % for altitudes from roughly 50 to 105 km for SOFIE spacecraft sunrise and 50 to 140 km for SOFIE sunsets. Comparisons of NO time series show a high degree of correlation between SOFIE and both ACE and MIPAS for altitudes below ∼130 km, indicating that measured NO variability in time is robust. SOFIE uncertainties increase below ∼80 km due to interfering H2O absorption and signal correction uncertainties, which are larger for spacecraft sunrise compared to sunset. These errors are sufficiently large in sunrises that reliable NO measurements are infrequent below ∼80 km.

Abstract. We have studied data from two satellite occultation instruments in order to generate a high vertical resolution homogeneous ozone time series of 26 yr. The Stratospheric Aerosol and Gas Experimen (SAGE) II solar occultation instrument from 1984–2005 and the Global Ozone Monitoring by Occultation of Stars instrument (GOMOS) from 2002–2012 measured ozone profiles in the stratosphere and mesosphere. Global coverage, good vertical resolution and the self calibrating measurement method make data from these instruments valuable for the detection of changes in vertical distribution of ozone over time. As both instruments share a common measurement period from 2002–2005, it is possible to intercalibrate the data sets. We investigate how well these measurements agree with each other and combine all the data to produce a new stratospheric ozone profile data set. Above 55 km SAGE II measurements show much less ozone than the GOMOS nighttime measurements as a consequence of the well-known diurnal variation of ozone in the mesosphere. Between 35–55 km SAGE II sunrise and sunset measurements differ from each other. Sunrise measurements show 2% less ozone than GOMOS whereas sunset measurements show 4% more ozone than GOMOS. Differences can be explained qualitatively by the diurnal variation of ozone in the stratosphere recently observed by SMILES and modelled by chemical transport models. For 25–35 km SAGE II sunrise and sunset and GOMOS agree within 1%. The observed ozone bias between collocated measurements of SAGE II sunrise/sunset and GOMOS night measurements is used to align the two data sets. The combined data set covers the time period 1984–2011, latitudes 60° S–60° N and the altitude range of 20–60 km. Profile data are given on a 1 km vertical grid, and with a resolution of one month in time and ten degrees in latitude. The combined ozone data set is analyzed by fitting a time series model to the data. We assume a linear trend with an inflexion point (so-called "hockey stick" form). The best estimate for the point of inflexion was found to be the year 1997 for ozone between altitudes 35 and 45 km. At all latitudes and altitudes from 25 km to 50 km we find a clear change in ozone trend before and after the inflexion time. From 38 km to 45 km a negative trend of 0–3% per decade at the equator has changed to a small positive trend of 0–2% per decade except in the altitude range of 30–35 km where the ozone loss has even increased. At mid-latitudes the negative trend of 4–10% per decade has changed to to a small positive trend of 0–2% per decade.

Abstract. We have studied data from two satellite occultation instruments in order to generate a high vertical resolution homogeneous ozone time series of 26 yr. The Stratospheric Aerosol and Gas Experiment (SAGE) II solar occultation instrument and the Global Ozone Monitoring by Occultation of Stars (GOMOS) instrument measured ozone profiles in the stratosphere and mesosphere from 1984–2005 and 2002–2012, respectively. Global coverage, good vertical resolution, and the self-calibrating measurement method make data from these instruments valuable for the detection of changes in vertical distribution of ozone over time. As both instruments share a common measurement period from 2002–2005, it is possible to inter-calibrate the data sets. We investigate how well these measurements agree with each other and combine all the data to produce a new stratospheric ozone profile data set. Above 55 km, SAGE II measurements show much less ozone than the GOMOS nighttime measurements as a consequence of the well-known diurnal variation of ozone in the mesosphere. Between 35–55 km, SAGE II sunrise and sunset measurements differ from GOMOS' measurements to different extents. Sunrise measurements show 2% less ozone than GOMOS, whereas sunset measurements show 4% more ozone than GOMOS. Differences can be explained qualitatively by the diurnal variation of ozone in the stratosphere recently observed by SMILES and modeled by chemical transport models. Between 25–35 km, SAGE II sunrise and sunset measurements and GOMOS measurements agree within 1%. The observed ozone bias between collocated measurements of SAGE II sunrise/sunset and GOMOS night measurements is used to align the two data sets. The combined data set covers the time period 1984–2011, latitudes 60° S–60° N, and the altitude range of 20–60 km. Profile data are given on a 1 km vertical grid, and with a resolution of 1 month in time and 10° in latitude. The combined ozone data set is analyzed by fitting a time series model to the data. We assume a linear trend with an inflection point (so-called "hockey stick" form). The best estimate for the point of inflection was found to be the year 1997 for ozone between altitudes 35 and 45 km. At all latitudes and altitudes from 35 to 50 km we find a clear change in ozone trend before and after the inflection time. From 38 to 45 km, a negative trend of 4% per decade (statistically significant at 95% level) at the equator has changed to a small positive trend of 0–2% per decade. At mid-latitudes, the negative trend of 4–8% per decade has changed to to a small positive trend of 0–2% per decade. At mid-latitudes near 20 km, the ozone loss has still increased whereas in the tropics a recovery is ongoing.

Abstract. This paper presents extensive validation analyses of ozone observations from the Atmospheric Chemistry Experiment (ACE) satellite instruments: the ACE Fourier Transform Spectrometer (ACE-FTS) and the Measurement of Aerosol Extinction in the Stratosphere and Troposphere Retrieved by Occultation (ACE-MAESTRO) instrument. The ACE satellite instruments operate in the mid-infrared and ultraviolet-visible-near-infrared spectral regions using the solar occultation technique. In order to continue the long-standing record of solar occultation measurements from space, a detailed quality assessment is required to evaluate the ACE data and validate their use for scientific purposes. Here we compare the latest ozone data products from ACE-FTS and ACE-MAESTRO with coincident observations from satellite-borne, airborne, balloon-borne and ground-based instruments, by analysing volume mixing ratio profiles and partial column densities. The ACE-FTS version 2.2 Ozone Update product reports more ozone than most correlative measurements from the upper troposphere to the lower mesosphere. At altitude levels from 16 to 44 km, the mean differences range generally between 0 and +10% with a slight but systematic positive bias (typically +5%). At higher altitudes (45–60 km), the ACE-FTS ozone amounts are significantly larger than those of the comparison instruments by up to ~40% (typically +20%). For the ACE-MAESTRO version 1.2 ozone data product, agreement within ±10% (generally better than ±5%) is found between 18 and 40 km for the sunrise and sunset measurements. At higher altitudes (45–55 km), systematic biases of opposite sign are found between the ACE-MAESTRO sunrise and sunset observations. While ozone amounts derived from the ACE-MAESTRO sunrise occultation data are often smaller than the coincident observations (by as much as −10%), the sunset occultation profiles for ACE-MAESTRO show results that are qualitatively similar to ACE-FTS and indicate a large positive bias (+10 to +30%) in this altitude range. In contrast, there is no significant difference in bias found for the ACE-FTS sunrise and sunset measurements. These systematic effects in the ozone profiles retrieved from the measurements of ACE-FTS and ACE-MAESTRO are being investigated. This work shows that the ACE instruments provide reliable, high quality measurements from the tropopause to the upper stratosphere and can be used with confidence in this vertical domain.

AbstractThis paper reviews the WTO Appellate Body Report on United States – Anti-Dumping Measures on Oil Country Tubular Goods (OCTG) from Mexico (WT/DS282/AB/R 2 November 2005). This dispute concerns the disciplines imposed by the Anti-Dumping Agreement on WTO Members seeking to extend their anti-dumping measures beyond the original five-year period through a so-called sunset review. Our analysis focuses on the Appellate Body's finding in this case that no causation analysis is required in sunset reviews, and addresses the AB's approach towards the legal instrument that provides for the US policy in terms of sunset reviews, the Sunset Policy Bulletin. We conclude that the Anti-Dumping Agreement, as interpreted by the Appellate Body in this and other similar cases, imposes only minimal disciplines of a general nature on Members wishing to extend the anti-dumping measure beyond its original five-year period. We argue that the ‘textual’ argument relied on to support this deferential approach is weak and has resulted in undermining the practical effect of, what was considered to be, one of the major achievements of the Uruguay Round Anti-Dumping Agreement: limiting the life span of an anti-dumping measure to five years. From an economic perspective, Panels and the Appellate Body are simply debating the wrong type of questions. The prospective nature required by a sunset review analysis raises questions such as why exporters engaged in dumping in the first place, and what the conditions of the industry were so that the dumped imports caused injury. At the moment, sunset reviews seem adrift as panels and the Appellate Body fail to give guidance to Members on how to do a more economically sound and informed review.

La presente tesis tiene como finalidad determinar el clima laboral de los colaboradores del área de control de deuda y cobranza de la institución tributaria - SUNAT. Se aplicó el cuestionario de Clima Organizacional de Sonia Palma a un total de 20 colaboradores, por tanto, esta investigación cuenta con un enfoque cuantitativo, y un diseño descriptivo y transversal. El clima organizacional se percibe de manera positiva entre los colaboradores y, a su vez, las dimensiones presentes según el CL-SPC se perciben de manera muy favorable, siendo las dimensiones que tratan la Comunicación y las Condiciones laborales las que destacan favorablemente.
Tesis

The promulgation of revised standards for atmospheric fine particles (PM2.5) by the US EPA has sparked renewed interest in the ability to accurately measure and characterize suspended atmospheric particulate matter. Semi-volatile material (SVM), consisting of ammonium nitrate and semi-volatile organic material (SVOM), is not accurately measured by EPA accepted methods such as the Federal reference method (FRM) or Tapered Element Oscillating Microbalance (TEOM). However, SVM is often a major fraction of urban aerosols. Recent advances in atmospheric sampling instrumentation allowed for the semi-continuous characterization of urban PM2.5, including SVM. The Filter Dynamic Measurement System (FDMS) was shown to measure total PM2.5 mass including semi-volatile species. Validation of the FDMS was performed by comparison with the particle concentrator-Brigham Young University organic sampling system (PC-BOSS) and the real-time total ambient mass sampler (RAMS). Semi-continuous ambient particulate concentrations of sulfate, nitrate and ammonium ion were measured by a newly developed Dionex instrument which was field tested and validated for the first time in Fresno, CA. Either a modified Sunset Laboratory carbon monitor, collocated with a conventional Sunset carbon monitor employing a common inlet, or the newly developed dual-oven Sunset monitor allowed for the semi-continuous determination of both nonvolatile and semi-volatile organic material. This was the first attempt to characterize both nonvolatile and semi-volatile fractions of an urban aerosol in a semi-continuous manner using all semi-continuous instruments. A suite of instruments for semi-continuous PM2.5 monitoring was recommended including, an R&P FDMS for the measurement of PM2.5 mass, a dual-oven Sunset monitor for the measurement of nonvolatile and semi-volatile carbonaceous species, and a Dionex GP-IC for the measurement of inorganic species. A TEOM monitor is also recommended to measure nonvolatile PM2.5 mass. Using these instruments, semi-continuous mass closure was obtained for the first time during a study conducted in Riverside, CA. The advantage of using semi-continuous sampler data in the application of source apportionment was elucidated. Local aerosols are often impacted by short-term pollution episodes that cannot be temporally resolved using integrated samplers. One-h averaged data applied to source apportionment models was shown to increase the power of the model to predict sources, both primary and secondary, that exhibit diurnal short-term episodes.

Intr-o lume in care toate (ni) se intampla cu iuteala gandului, iar rezultatele e bine sa se iveasca imediat, daca nu inca de ieri, practicile de invatare si predare a limbilor straine trebuie sa se adapteze si sa tina pasul cu mersul firesc al lucrurilor. Studentii secolului XXI sunt exigenti si obisnuiti cu ritmul trepidant al informatiei care curge spre ei continuu din mediile virtuale si au nevoie de metode, instrumente si practici care sa le faciliteze achizitia unei limbi straine in ritmul in (si cu) care sunt obisnuiti sa traiasca. The ESP eWorkBook este un instrument de lucru eficient, care, impreuna cu eGlossary (Academic Vocabulary and ESP Terms), sunt destinate studentilor Facultatii de Stiinte Politice, specializarile Stiinte Politice, Drept, Relatii Internationale, Sociologie si Psihologie, care studiaza Limbaje de specialitate / ESP (i.e. English for Specific Purposes).

Plangerea administrativ-jurisdictionala, ca instrument juridic specific dreptului executional penal, pus la indemana persoanelor private de libertate, nu a facut niciodata obiectul vreunei analize ”din interior”, sub aspectul intelegerii conceptului, al mecanismelor nationale si internationale de depunere a acestor plangeri, al scopului acestor plangeri, al modalitatilor de solutionare etc. Lucrarea de fata are caracter de noutate, acesta constand in faptul ca abordeaza un domeniu de nisa, al dreptului executional penal, fiind o examinare a posibilitatilor practice prin care persoanele private de libertate nemultumite de modul in care le sunt solutionate solicitarile, ori de faptul ca le-au fost incalcate drepturile, pot apela la acest instrument juridic pentru a le fi analizate solicitarile de catre un organ independent, si anume judecatorul de supraveghere a privarii de libertate. De asemenea, lucrarea abordeaza si ofera solutii, prin propuneri de lege ferenda, de eliminare a incongruentelor legislative constatate intre actele normative ce reglementeaza executarea pedepselor si masurilor privative de libertate, dar si de rezolvare a unor situatii pe care legiuitorul nu le-a reglementat prin Legea nr. 254/2013 pentru executarea pedepselor si masurilor privative de libertate, cum ar fi cel al abuzului de drept savarsit de persoanele private de libertate, prin formularea de plangeri repetitive, fara finalitate sau prin folosirea unui limbaj denigrator, ofensator, vexator, al stabilirii riscului si al gradelor de risc, al riscului de recidiva etc.

'The deepest trenches, highest mountains, biggest earthquakes, most explosive volcanoes are all associated with these places. We’re discovering things all the time.' For ten years, the RV Southern Surveyor represented the vanguard of Australian marine science. On over 100 voyages, this former North Sea fishing trawler with her distinctive blue and white livery carried scientists and technicians across the Southern, Pacific and Indian oceans as well as the waters off northern Australia. She conducted physical, chemical, geological and biological investigations and deployed state-of-the-art instruments to map vast unexplored tracts of the seafloor. Over the course of a year, prior to her final voyage, Michael Veitch interviewed the Southern Surveyor's former captains and crew, support staff and scientists. The result is a warm, engaging and sometimes dramatic account of their adventures — finding sunken WWII shipwrecks and swirling coastal vortexes, 'undiscovering' islands and watching pre-dawn fireworks from undersea volcanoes. But these are also stories of discovery which tell the legacy of scientific innovation and impact that Southern Surveyor left in her wake.

Lucrarea Consiliere si Orientare, Ghid pentru profesori si parinti (publicata la Editura Universitara din Bucuresti), elaborata de lect. univ. dr. Mihai Copaceanu, abordeaza un subiect deosebit de important si sensibil pentru orice elev si parinte, acela al alegerii unui traseu educational si profesional. Desi exista mult mai multa preocupare, mai multi specialisti si diverse instrumente de interventie in acest domeniu al consilierii, orientarii scolare si profesionale, toate aceste resurse nu sunt suficiente pentru a raspunde tuturor problemelor pe care tinerii si familiile lor le intampina atunci cand sunt in situatia de a lua cea mai buna decizie in crearea unui drum optim catre viitor. Contributia esentiala a autorului lucrarii este aceea de a prezenta rezultatele unui studiu realizat prin intermediul unui chestionar aplicat la 567 tineri, privind orientarea scolara si profesionala. Desfasurarea acestei cercetari in perioada pandemiei, in anul 2021 a scos in evidenta multe aspecte noi, specifice acestui fenomen prin care au trecut tinerii din tara noastra, ca de altfel si tinerii din intreaga lume. Lucrarea poate fi valorificata atat prin filtrul analizei si interpretarii rezultatelor cercetarii, dar mai ales prin reflectiile pe care le prezinta si genereaza continutul studiului, in privinta necesitatii interventiei la nivelul sistemului national de educatie, precum si la nivelul specialistilor preocupati de asigurarea unui viitor cat mai bun si sanatos tinerei generatii. Prof. univ. dr. Daniel Mara

Schimbările climatice și inegalitatea economică sunt adesea considerate independent unele de altele. Dar nu este posibil să abordăm nici una dintre aceste provocări fără a ne angaja cu cealaltă: ele sunt indisolubil legate. Împiedicarea creșterii încălzirii globale peste 1,5 °C va necesita atingerea a 80% energie cu emisii zero până în 2030 și 100% până în 2050, iar o mare parte din aceasta ar trebui realizată prin utilizarea sporită a energiei regenerabile. Va deveni lumea mai sigură dacă energia regenerabilă va fi adoptată pe scară largă? Poate fi folosit transportul de energie electrică drept instrument de politică externă sau armă similar modului în care au fost utilizate resursele de petrol și gaze în trecut? Transformarea energetică globală determinată de sursele regenerabile va avea implicații geopolitice semnificative. Va remodela relațiile dintre state și va duce la schimbări structurale fundamentale în economii și societate. Lumea care va ieși din tranziția la energie regenerabilă va fi foarte diferită de cea care a fost construită pe o bază de combustibili fosili. Deși amploarea și ritmul precis al transformării energetice nu pot fi prezise, impactul acesteia asupra țărilor, comunităților și companiilor va fi profund. Țările trebuie să se pregătească pentru schimbările viitoare și să dezvolte strategii pentru a spori perspectivele unei tranziții fără probleme. Dezvoltarea energiei regenerabile poate permite o creștere compatibilă cu clima în țările cu venituri mici și medii, dar acest lucru vine și cu riscuri semnificative, inclusiv potențialul de a declanșa un blestem al resurselor cu efecte sociale, de mediu și economice negative, care au ca rezultat o creștere paradoxală încetinită. Trăim într-o eră în care omenirea schimbă acum sistemele „naturale” la o asemenea scară încât am devenit de fapt o forță geologică.

"PREFAȚĂ INCITANT ȘI INFORMATIV TOTODATĂ, titlul volumului Copilărie, consiliere și parentalitate cu impact pune „în joc” trei cuvinte-cheie pentru problematica circumscrisă, gata să stimuleze curiozitatea, indiferent de vârsta, ocupația, statutul cititorului. „Paradisul pierdut al părinților” (copilăria), „misiunea” parentală – onorată sau nu, conștientizată ori ba – și, în fine, consecințele oricăruia dintre stiluri (exigent, autoritar, permisiv, neimplicat), urmări pe care le-am putea „boteza” drept amprentă fastă, „stâlp” al succesului personal și social, „marcă” a nereușitei, „dâră” adâncă în psihicul suferind al copilului, până departe, în viața de adult…, toate acestea „conviețuiesc” într-o „formulă” persuasivă care trimite la necesitatea abordării unei astfel de teme, la urgența dezbaterii ei (și sub formă editorială), la efectele (rezultatele) neapărat trăite de copil, sigur constatate de el însuși, de psiholog, învățător, medic etc., la o constantă preocupare de ordin științific, de ce nu, la un semnal de alarmă vizând decidenți de toate rangurile și responsabilitățile. „Pariul” asumat de coordonator (conf. univ. dr. Patricia Runcan) este autenticitatea, concept cu deschideri hermeneutice (din perspectivă teoretică) și provocări-capcane în privința trăirilor – mărturisirilor fiecărui subiect – actor al scrierii de față. Structurată pe trei secțiuni (părți), cartea debutează consistent prin 8 Interviuri cu profesioniști și oameni autentici, continuă cu 7 Eseuri descriptive aparținând unor masteranzi netemători de vulnerabilitatea asociată autodezvăluirii și se încheie cu Abordări teoretice și practice. Cercetări academice aplicate (rod al colaborării dintre un profesor și două absolvente cu disertații masterale pe tema tratată în Copilărie, consiliere și parentalitate cu impact). „Misterul” aparent al preferinței „omului cu microfon” pentru anumiți interlocutori autentici – în pofida multor altora este măcar parțial „descâlcit” de atribute precum: deschiderea la conversații pe teme provocatoare, delicate, „spinoase”; experiența profesională de învățători, directori de școli, medici neurologi, psihoterapeuți, oameni ai bisericii, universitari; notorietatea și reputația în spațiul public; regăsirea unor valori comune (sau asemănătoare) în copilăria fiecăruia, dar și aplicate, mai apoi, în viața de părinte, profesor, terapeut, formator de opinii etc. Întrebările prestabilite (dar formulate nuanțat, pliindu-se pe structura de personalitate a „adversarului”), răspunsurile (mai concise sau mai ample), „trădând” copilării „zugrăvite” în multe culori, formulări confesive, dar și cu rol de exemplu, îndemn, dovadă, ilustrare, oglindire, lecție de viață, poveste cu tâlc, motto-ul – unul mai bine căutat decât altul – și, deloc de ignorat, ecoul fiecărei „întâlniri admirabile” în ființa „cetitorului”, laolaltă creează un „spectacol” aparte, demn de analiză. Ce este autenticitatea? (Cum să fii autentic ?) adună, din „zona” profesioniștilor, „definiții” într-un veritabil mozaic: „cu autoritate”, „stăpân pe sine”, „care acționează cum îi este sieși propriu”, „autenticitatea este grea; e singura cale de împăcare cu sine”, „în absența onestității nu există autentic”, „autenticitatea nu se determină pe axa natură-cultură”, „să fii adevărat”, „să fii original”, „să fii creativ”, „să fii valoros”. Într-un registru asemănător răspund masteranzii, formulările lor variind între: „a fi TU”, „a nu te preface”, „a-ți susține convingerile”, „a-ți cere drepturile”, „a nu-ți judeca părinții”, „a te accepta așa cum ești”, „a fi sincer mereu”, „a fi om serios”, „a inspira încredere”, „a trăi în scopul vieții, care e veșnicia”, „a fi ca mama”, „a fi același în viața privată și în cea publică”, „autenticitatea este comuniunea dintre gânduri, vorbe și fapte.” La rându-i, definirea copilăriei comportă sensibile diferențe de nuanță, esența rămânând aceeași. Dacă maturii oscilează între „copilăria este familie”, „bucurie, joacă în aer liber”, mediul în care nu trăim „hie încătro” (adică în lipsa rânduielii și a ritualurilor), „paradisul pierdut al părinților”, „poligon de încercare a duplicității, ipocriziei, snobismului, imposturii, lipsei de responsabilitate”, „poveste”, masteranzii numesc propria copilărie: „speranță”, „Nu există nu pot!”, „oglinda prin fața căreia treci ca să mai descoperi ceva din (în) tine”, „binecuvântare”, „liniște”, „colțul de rai pe pămînt”, „fundația vieții”, „o călătorie fericită într-o țară încărcată de emoție și culoare”… Observăm cu îngândurare că în discursul adulților experți – predomină bucuria, joaca, libertatea, în vreme ce o notă accentuată în „confesiunile” tinerilor masteranzi este reprezentată de maturizarea precoce, cu precădere în familiile „cu multe probleme”: părinți conflictuali, alcoolici, abuzivi, cu educație precară, indiferenți la nevoia de afectivitate și reguli rezonabile pentru buna alcătuire a caracterului copilului. Este și motivul pentru care autorul acestei prefețe nu se arată bucuros de confirmarea, în prima cercetare din finalul volumului Copilărie și parentalitate cu impact, a „armoniei” dintre stilul parental aplicat în copilăria cuiva și stilul parental internalizat de subiectul educației și exersat, la rându-i, asupra propriului descendent, după cum, nici de concluzia (ca validare a ipotezei celei din urmă cercetări) conform căreia relația de atașament din copilărie influențează în mare măsură relația de atașament a unei mame cu copilul său. Combinația fericită dintre parentalitatea autentică și copilăria ziditoare nu se constată la tot pasul. Chiar dacă valorile cultivate de familiile-nucleu sau extinse sunt dispuse într-un registru pozitiv generos (bunătate, siguranță, solidaritate, încredere, libertate, dragoste și justiție, limite raționale, principialitate, corectitudine, disciplină, partajare frățească, cinste, respect, bun simț, iubirea față de semeni, răbdare, adevăr, modestie, mediu creștin ș.a. – cum se vede în mărturiile din cartea în discuție) prea adesea, întâlnim fractura între ce e bine de făcut și răul care se petrece în relațiile interpersonale din universul familiei. Uneori, neștiința este cea dintâi cauză. Alteori, o „arhitectură” defectă a personalității părintelui. Nu rareori, influențe nepotrivite din afara mediului educațional primar. Traumele din copilărie ale genitorilor, nerezolvate la vreme, reprezintă un teribil element perturbator pentru copilăria și viitoarea viață de adult a celor mici. Incidența tot mai accentuată a familiilor disfuncționale face tot mai rar valabil adevărul: „Din familii rele ies copii buni” (însă cu o dublă condiție, echilibrul și selectivitatea dovedite de copil). Desigur, teoreticienii și practicienii avertizează și „repară”, colaborează și se luptă cu varii ipostaze ale ignoranței și stricăciunilor avându-i ca autori pe părinți. Nu-i de ajuns. Nu-i mereu la timp. Nu e pentru „toată lumea” copiilor afectați. Nu e cu asumarea și sprijinul tuturor părinților. Nu e, în toată clipa, cu toate resursele (profesioniști, instrumente, bani) trebuincioase celor mai bune terapii și rezultate. Din păcate, în lumea reală, atât de multe nu se pot! Conferențiar universitar dr. ȘTEFANIA BEJAN Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași"

INCITANT ȘI INFORMATIV TOTODATĂ, titlul volumului Copilărie și parentalitate cu impact pune „în joc” trei cuvinte-cheie pentru problematica circumscrisă, gata să stimuleze curiozitatea, indiferent de vârsta, ocupația, statutul cititorului. „Paradisul pierdut al părinților” (copilăria), „misiunea” parentală – onorată sau nu, conștientizată ori ba – și, în fine, consecințele oricăruia dintre stiluri (exigent, autoritar, permisiv, neimplicat), urmări pe care le-am putea „boteza” drept amprentă fastă, „stâlp” al succesului personal și social, „marcă” a nereușitei, „dâră” adâncă în psihicul suferind al copilului, până departe, în viața de adult…, toate acestea „conviețuiesc” într-o „formulă” persuasivă care trimite la necesitatea abordării unei astfel de teme, la urgența dezbaterii ei (și sub formă editorială), la efectele (rezultatele) neapărat trăite de copil, sigur constatate de el însuși, de psiholog, învățător, medic etc., la o constantă preocupare de ordin științific, de ce nu, la un semnal de alarmă vizând decidenți de toate rangurile și responsabilitățile. „Pariul” asumat de coordonator (conf. univ. dr. Patricia Runcan) este autenticitatea, concept cu deschideri hermeneutice (din perspectivă teoretică) și provocări-capcane în privința trăirilor – mărturisirilor fiecărui subiect – actor al scrierii de față. Structurată pe trei secțiuni (părți), cartea debutează consistent prin 8 Interviuri cu profesioniști și oameni autentici, continuă cu 7 Eseuri descriptive aparținând unor masteranzi netemători de vulnerabilitatea asociată autodezvăluirii și se încheie cu Cercetări academice aplicate (rod al colaborării dintre un profesor și două absolvente cu disertații masterale pe tema tratată în Copilărie și parentalitate cu impact). „Misterul” aparent al preferinței „omului cu microfon” pentru anumiți interlocutori autentici – în pofida multor altora este măcar parțial „descâlcit” de atribute precum: deschiderea la conversații pe teme provocatoare, delicate, „spinoase”; experiența profesională de învățători, directori de școli, medici neurologi, psihoterapeuți, oameni ai bisericii, universitari; notorietatea și reputația în spațiul public; regăsirea unor valori comune (sau asemănătoare) în copilăria fiecăruia, dar și aplicate, mai apoi, în viața de părinte, profesor, terapeut, formator de opinii etc. Întrebările prestabilite (dar formulate nuanțat, pliindu-se pe structura de personalitate a „adversarului”), răspunsurile (mai concise sau mai ample), „trădând” copilării „zugrăvite” în multe culori, formulări confesive, dar și cu rol de exemplu, îndemn, dovadă, ilustrare, oglindire, lecție de viață, poveste cu tâlc, motto-ul – unul mai bine căutat decât altul – și, deloc de ignorat, ecoul fiecărei „întâlniri admirabile” în ființa „cetitorului”, laolaltă creează un „spectacol” aparte, demn de analiză. Ce este autenticitatea? (Cum să fii autentic ?) adună, din „zona” profesioniștilor, „definiții” într-un veritabil mozaic: „cu autoritate”, „stăpân pe sine”, „care acționează cum îi este sieși propriu”, „autenticitatea este grea; e singura cale de împăcare cu sine”, „în absența onestității nu există autentic”, „autenticitatea nu se determină pe axa natură-cultură”, „să fii adevărat”, „să fii original”, „să fii creativ”, „să fii valoros”. Într-un registru asemănător răspund masteranzii, formulările lor variind între: „a fi TU”, „a nu te preface”, „a-ți susține convingerile”, „a-ți cere drepturile”, „a nu-ți judeca părinții”, „a te accepta așa cum ești”, „a fi sincer mereu”, „a fi om serios”, „a inspira încredere”, „a trăi în scopul vieții, care e veșnicia”, „a fi ca mama”, „a fi același în viața privată și în cea publică”, „autenticitatea este comuniunea dintre gânduri, vorbe și fapte.” La rându-i, definirea copilăriei comportă sensibile diferențe de nuanță, esența rămânând aceeași. Dacă maturii oscilează între „copilăria este familie”, „bucurie, joacă în aer liber”, mediul în care nu trăim „hie încătro” (adică în lipsa rânduielii și a ritualurilor), „paradisul pierdut al părinților”, „poligon de încercare a duplicității, ipocriziei, snobismului, imposturii, lipsei de responsabilitate”, „poveste”, masteranzii numesc propria copilărie: „speranță”, „Nu există nu pot!”, „oglinda prin fața căreia treci ca să mai descoperi ceva din (în) tine”, „binecuvântare”, „liniște”, „colțul de rai pe pămînt”, „fundația vieții”, „o călătorie fericită într-o țară încărcată de emoție și culoare”… Observăm cu îngândurare că în discursul adulților experți – predomină bucuria, joaca, libertatea, în vreme ce o notă accentuată în „confesiunile” tinerilor masteranzi este reprezentată de maturizarea precoce, cu precădere în familiile „cu multe probleme”: părinți conflictuali, alcoolici, abuzivi, cu educație precară, indiferenți la nevoia de afectivitate și reguli rezonabile pentru buna alcătuire a caracterului copilului. Este și motivul pentru care autorul acestei prefețe nu se arată bucuros de confirmarea, în prima cercetare din finalul volumului Copilărie și parentalitate cu impact, a „armoniei” dintre stilul parental aplicat în copilăria cuiva și stilul parental internalizat de subiectul educației și exersat, la rându-i, asupra propriului descendent, după cum, nici de concluzia (ca validare a ipotezei celei din urmă cercetări) conform căreia relația de atașament din copilărie influențează în mare măsură relația de atașament a unei mame cu copilul său. Combinația fericită dintre parentalitatea autentică și copilăria ziditoare nu se constată la tot pasul. Chiar dacă valorile cultivate de familiile-nucleu sau extinse sunt dispuse într-un registru pozitiv generos (bunătate, siguranță, solidaritate, încredere, libertate, dragoste și justiție, limite raționale, principialitate, corectitudine, disciplină, partajare frățească, cinste, respect, bun simț, iubirea față de semeni, răbdare, adevăr, modestie, mediu creștin ș.a. – cum se vede în mărturiile din cartea în discuție) prea adesea, întâlnim fractura între ce e bine de făcut și răul care se petrece în relațiile interpersonale din universul familiei. Uneori, neștiința este cea dintâi cauză. Alteori, o „arhitectură” defectă a personalității părintelui. Nu rareori, influențe nepotrivite din afara mediului educațional primar. Traumele din copilărie ale genitorilor, nerezolvate la vreme, reprezintă un teribil element perturbator pentru copilăria și viitoarea viață de adult a celor mici. Incidența tot mai accentuată a familiilor disfuncționale face tot mai rar valabil adevărul: „Din familii rele ies copii buni” (însă cu o dublă condiție, echilibrul și selectivitatea dovedite de copil). Desigur, teoreticienii și practicienii avertizează și „repară”, colaborează și se luptă cu varii ipostaze ale ignoranței și stricăciunilor avându-i ca autori pe părinți. Nu-i deajuns. Nu-i mereu la timp. Nu e pentru „toată lumea” copiilor afectați. Nu e cu asumarea și sprijinul tuturor părinților. Nu e, în toată clipa, cu toate resursele (profesioniști, instrumente, bani) trebuincioase celor mai bune terapii și rezultate. Din păcate, în lumea reală, atât de multe nu se pot! Conf. univ. dr. Ștefania Bejan, Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași

This chapter focuses on Latin American singer and actress Carmen Miranda, who helped create an all-purpose, homogeneous image of Latin Americans, their culture, and especially their music. Hollywood used Miranda as a do-all prop in dramatic settings as diverse as New York, Rio de Janeiro, Buenos Aires, Havana, and Mexico. The resulting conflation of costumes, instruments, musical genres, and languages is highly entertaining on one level but pernicious and (at the time) politically counterproductive on another. The partial coverage by US news media of events in South America left a gap that is “often filled by fictional representations in motion pictures and television shows. Film, in particular, has played a major role in shaping modern America's consciousness of Latin America.”

In the early evening time Dr Kemp was sitting in his study in the belvedere on the hill overlooking Burdock. It was a pleasant little room, with three windows — north, west, and south — and bookshelves covered with books and scientific publications, and a broad writing-table, and, under the north window, a microscope, glass slips, minute instruments, some cultures, and scattered bottles of reagents. Dr Kemp’s solar lamp^* was lit, albeit the sky was still bright with the sunset light, and his blinds were up because there was no offence of peering outsiders to require them pulled down. Dr Kemp was a tall and slender young man, with flaxen hair and a moustache almost white, and the work he was upon would earn him, he hoped, the fellowship of the Royal Society,* so highly did he think of it.

This chapter examines how Nat Cole, in the early to mid-1940s, actually enjoyed two careers at the same time; one as leader of a “commercial” trio; the other as a “gigging” jazz pianist. With Norman Granz as producer, he recorded a series of sessions with Lester Young, Dexter Gordon, and Illinois Jacquet. Then, in July 1944, Granz launched the iconic Jazz at the Philharmonic series with an all-time classic concert, thankfully recorded, in which Nat created musical history in a brilliant duet with rising guitar star Les Paul. We also look at other instrumental sessions that Cole made in these years and the people he played with: the Capitol International Jazzmen with Benny Carter and Coleman Hawkins; the Sunset All Stars with Charlie Shavers, Herbie Haymer, and Buddy Rich; and the Keynoters with Willie Smith.

In the postwar Austrian Republic, murder was reinterpreted as a symbol of declining society and as a tool to dehumanize political opponents. Following Austria’s defeat and the dissolution of the Habsburg Monarchy, the most prominent form of individual violence came to represent the lack of a future direction of the republic and its complete material and moral breakdown, further adding to the feeling of a lack of personal safety in the dim streets of Vienna after sunset. Murder was also used in the young republic to dehumanize and discredit political opponents and to strengthen the internal solidarity of one’s own political camp. Thus, seemingly apolitical murders became instruments of bitter political struggle, or were interpreted as such. Whether it was a murder committed by a Catholic farmer or an urban proletarian laborer, newspapers assigned the perpetrators a social class, deepening divisions in society and complicating postwar renewal. Hence, the media’s construction of murder not only contributed to strengthening the overall sense of defeat, upheaval, and frustration, but also aggravated political polarization.

Abstract This chapter discusses invalidity of contract in cases of defective consent under Vietnamese law. To deal with such issues, rules on mistake, fraud, and threat are laid down in all three generations of the Vietnamese Civil Code (VCC) to grant protected parties the right to avoid a contract that does not truly reflect their intention. Nevertheless, as the new 2015 VCC is designed as an instrument to facilitate the market economy, it must also take into account the importance of ensuring legal certainty, as enshrined by the principle of pacta sunt servanda. Arguably, the 2015 VCC has failed to provide a sensible balance between the two conflicting aims: that of realizing the true intentions of the parties and that of protecting the reliance of the non-mistaken party on the contract. On the one hand, unidirectional concerns about protecting one party from defects of consent have steered the drafters of the 2015 VCC to make rules that, especially in the case of mistakes, go beyond the acceptable balance, thereby creating the risk of a flood of litigants seeking to avoid agreed contracts. On the other hand, a strict adherence to the traditional doctrines of defects of consent including mistake, fraud, and threat has made the Vietnamese legislator miss a golden opportunity to integrate the modern doctrine of unfair exploitation into the 2015 VCC.

Abstract At the DLR Solar Furnace calorimeters or circular foil radiometers are used for calibrating the video camera based flux mapping systems. Since many years we are investigating the accuracy of these devices and we have undertaken several efforts to check their performance. Furthermore, we developed new instruments and compared these devices to the existent ones. The most recent measurements were collected within the frame of an international intercomparison campaign, called Intercomp 2000, and located at the DLR Solar Furnace in Cologne. This was the opportunity to test our own flux gauges, the 10000 suns Kendall radiometer, the 5000 suns Suncatch calorimeter, 2 HyCal circular foil radiometers for 3000 suns and 2 more HyCal radiometers for 11000 suns. About 100 measurements were taken in the range from 0,5 MW/m2 up to 5 MW/m2. The Kendall radiometer and the Suncatch calorimeter agreed well within the 2 % margin. The circular foil HyCal radiometers showed much higher deviations. This leads to the conclusion that we will change the manufacturer-given calibration constants of the HyCal radiometers by using the data collected with either the SunCatch or the Kendall flux gauges.

The objective of the research was to investigate colorimetric changes of the waterbased flexographic ink printed on hemp-based papers subjected to artificial ageing. Three types of commercially available hemp office papers were used as printing substrate and by Esiproof instrument were printed manually in full tone with process waterbased flexographic inks. Both, papers and prints were exposed to artificial ageing in the Suntest XLS+ test chamber according ASTM D 6789-2 standard. The L∗, a∗, b∗ colour coordinates were measured and ΔE00 colour difference was calculated for different stages of light exposure in order to determine the change from the original color value. In total exposure time was 96 h. The results have shown how the paper optical stability is dependent upon manufacturing process and that bleached hemp fibers provides better optical stability of papers than unbleached hemp fibers. Further, stability of prints made on hemp-based papers is for the most part defined by ink color, while the impact of the printing substrate is less pronounced. Generally, it was noticed how the most stable among prints were prints covered with the black ink, while prints with the yellow ink had the greatest changes in color under the influence of light.