Academic literature on the topic 'Sesia caldera'

Abstract Crustal-scale magmatic systems act as filters between the mantle and the atmosphere, and can generate large volcanic eruptions that pose significant hazards while altering Earth’s climate. Quantifying the growth rates, magma fluxes, and duration of storage at different crustal levels is crucial for understanding such systems, but these parameters are poorly constrained due to the scarcity of exposed crustal sections. Here we present the first detailed reconstruction of magma emplacement and differentiation time scales of a complete crustal-scale igneous system exposed in the southern Alps (Ivrea-Sesia region, northern Italy) to quantify the magma fluxes and duration of transcrustal magmatism. Integrated zircon U-Pb petrochronology and numerical modeling provides unprecedented evidence that the volcanic and plutonic bodies are directly related to each other both chemically and temporally, suggesting that the entire magmatic system grew rapidly from its deepest roots to the erupted products. In the entire crustal section, zircons record 4 m.y. of magma accretion, but the bulk of the magma was emplaced within approximately 2 m.y. during an episode of enhanced magma flux from the mantle. Our results show the synchronous growth and differentiation of discrete magma bodies at various crustal levels beneath silicic caldera volcanoes and reconcile modeling and geochronological results on crustal-scale heat and mass transfer.

O objetivo desse trabalho foi avaliar a qualidade de água proveniente de caldeira e propor formas de reúso das águas provenientes de processos de purga, descarga das válvulas de segurança e descarga de fundo das caldeiras. Propôs-se o reúso da água descarga de purga e descarga das válvulas de segurança das caldeiras para retorno no processo produtivo e dimensionamento de reservatório para descarga de fundo objetivando irrigação dos telhados da indústria. Para verificação da qualidade da água de uma caldeira fogotubular, válvulas de segurança e purga, foram realizadas análises de temperatura, alcalinidade total, alcalinidade bicarbonato, alcalinidade carbonato, alcalinidade hidróxido, condutividade elétrica, sólidos totais dissolvidos, dureza total, cloretos, ferro total, cloro residual e pH. Foram realizadas três análises de temperatura com termômetro de bulbo seco em triplicata no período de maior insolação do dia, com o sistema em uso e em desuso, a fim de verificar a eficiência de irrigação no telhado após reúso. Quanto ao reúso proposto, o processo se mostrou satisfatório complementando a base de sustentabilidade, com reutilização dessa água na própria caldeira com temperatura de aproximadamente 70 a 80°C. Observou-se redução de custos devido ao menor consumo de água, uma vez que anteriormente era utilizada água da concessionária à temperatura ambiente e, menor gasto energético para aquecimento da água para vaporização, ou seja, menor utilização de matéria-prima de lenha (redução de 3,5 m³ de lenha para 2 m³). A média de gasto com água mensal seria de 87 m³ x 3,7088 = R$ 320,684 – 30% = R$ 96,21 de economia por reaproveitar a água da descarga de fundo e das válvulas de segurança. A média de gasto da lenha por dia era 3,5 m³ - 2,0 m³, passou a economizar 1,5 por dia após reaproveitar a água da descarga de fundo e das válvulas de segurança, 1,5 m³ x 30 dias = 45 m³ x R$ 55,00 = R$ 2.475,00 de economia por mês. Com relação às variáveis de válvula de segurança e purgadores, foi possível constatar que pH e alcalinidade total se encontram fora dos limites estabelecidos pelas especificações técnicas. Concluiu-se que a água de descarga de purga e das válvulas de segurança de caldeiras que atinjam aproximadamente 70°C a 80°C pode ser reutilizada na própria caldeira com consequente economia de lenha e água, devendo-se, entretanto, proceder a um tratamento com adição de cal e/ou soda cáustica, conforme análise da USI.

O estudo teve como objetivo mensurar a potencialidade para geração de bioeletricidade sucroenergética no Estado da Paraíba. Trata-se de uma pesquisa aplicada, exploratória, com abordagem quantitativa. Elegeu-se para monitorar a área de estudo a plataforma on-line Google Earth Engine, sendo o acompanhamento do ciclo da cana feito com base em imagens do sensor MODIS. Empregou-se o Índice de Vegetação Melhorado (EVI) para identificar e espacializar a cultura de cana-de-açúcar na área estudada. Os resultados da pesquisa apontam que considerando a produção de cana-de-açúcar para a safra 2018/19 da Paraíba, a qual correspondeu a 5.597.209 toneladas e empregando-se caldeira de 100 bar/540 °C, associada com grelha rotativa, sem ciclo regenerativo, seria possível gerar uma quantidade de bioeletricidade de 542,92 GWh. Contudo, quando se emprega a mesma tecnologia adicionando-se o ciclo regenerativo, a produção aumentaria para 576,51 GWh. Adotando-se a caldeira de 100 bar/540 °C, com leito fluidizado e sem ciclo regenerativo, a produção de bioeletricidade seria de 604,49 GWh. Por outro lado, com a mesma tecnologia, somando-se o ciclo regenerativo, a produção chegaria a 660,47 GWh. É bom salientar que os resultados obtidos correspondem a estimativas, tendo em vista as variações resultantes de outros fatores.

O estudo propôs o tratamento do vinhoto gerado durante a produção de cachaça artesanal por meio de um Reator Anaeróbio de Fluxo Ascendente e Manta de Lodo – UASB, visando à redução da carga orgânica presente nesse efluente aliada ao seu aproveitamento energético em conjunto com o bagaço da cana-de-açúcar. A degradação biológica anaeróbia do vinhoto, rico em matéria orgânica, produz biogás, o qual trás aos produtores uma opção energética renovável de ótimo rendimento por intermédio de sua queima, restando ainda o subproduto biofertilizante para a plantação de cana-de-açúcar. Os cálculos propostos para o dimensionamento do reator foram adaptados da teoria sugerida por Chernicharo (2007) para o tratamento de esgoto doméstico. Os resultados obtidos se encontraram dentro dos limites propostos, a eficiência de remoção de matéria orgânica seria satisfatória e a quantidade de biogás gerado seria alta, o que poderia resultar em economia para o produtor.Por fim, foi proposta a substituição da lenha, que fornece calor para a caldeira do alambique, pela queima do bagaço da cana como uma alternativa renovável de fornecer energia para a fabricação da cachaça. Com base nos valores de poder calorífico inferior dos possíveis combustíveis, foi encontrada a quantidade necessária de bagaço para suprir a mesma demanda energética e o resultado dos cálculos mostrou que essa substituição também seria viável.Nesse cenário, praticamente todo resíduo gerado na produção de cachaça seria transformado em recurso energético e deixado de ser descartado no ambiente, propiciando um desenvolvimento sustentável e contínuo.

Cerca de 11.000 empresas se liquidaron en todo el pais durante los primeros cuatro anos de la decada de 1990. En este articulo se busca establecer, mediante un estudio cualitativo que emplea el metodo de caso, que existen alternativas para las empresas que salen de un proceso de liquidacion o reestructuracion: ese modelo seria la autogestion. Ademas, se describe un caso donde se muestran las principales caracteristicas culturales, administrativas y de gestion que tienen las organizaciones autogestionadas. A partir del diagnostico de los elementos esenciales de estas empresas, se caracterizaron varios casos de estudio: Cales y Derivados de La Sierra S.A. CALDESA; Laminados y Derivados, Layder (casos se presenta como ejemplo); Minera Las Brisas; Cooperativa Los Guaduales, en Antioquia; Artgrancol y Calzado La Corona, en Bogota. La constitucion de las empresas autogestionadas por los trabajadores representa una oportunidad para la conservacion de unidades productivas, las cuales generan empleo y contribuyen a mejorar la calidad de vida de esos trabajadores y la de sus familias.

Abstract Silicic calderas can evacuate 100 to >1000 km3 of rhyolitic products in a matter of days to months, leading to questions on pre-eruptive melt generation and accumulation. Whereas silicic plutonic units may provide information on the igneous evolution of crystal-mush bodies, their connection with volcanic units remains enigmatic. In the Ivrea–Verbano Zone of the southern Alps, the plumbing system of a Permian rhyolitic caldera is exposed to a depth of about 25 km in tilted crustal blocks. The upper-crustal segment of this magmatic system (also known as the Sesia Magmatic System) is represented by the Valle Mosso pluton (VMP). The VMP is an ∼260 km3 composite silicic intrusion ranging from quartz-monzonite to high-silica leucogranite (∼67–77 wt% SiO2), which intrudes into roughly coeval rhyolitic products of the >15 km diameter Sesia Caldera. In the caldera field, the emplacement of a large, crystal-rich rhyolite ignimbrite(s) (>400 km3) is followed by eruption of minor volumes (1–10 km3) of crystal-poor rhyolite. Here, we compare silicic plutonic and volcanic units of the Sesia Magmatic System through a combination of geochemical (X-ray fluorescence, inductively coupled plasma mass spectrometry and electron microprobe analyses) and petrological (rhyolite-MELTS, trace element and diffusion modeling) tools to explore their connection. Textural and compositional features shared by both VMP and crystal-rich ignimbrites imply thermal rejuvenation of crystal-mush as the mechanism to create large volumes of eruptible rhyolitic magma. Bulk-rock composition of crystal-rich rhyolite erupted during the caldera collapse overlaps that of the bulk VMP. Quartz and plagioclase from these two units show resorbed cores and inverse zoning, with Ti- and anorthite-rich rims, respectively. This indicates crystallization temperatures in rims >60 °C higher than in cores (780–820 versus ∼720 °C), if temperature is the sole parameter responsible for zonation, suggesting heating and partial dissolution of the crystal-framework. Decrease in crystallinity associated with thermal energy input was calculated through rhyolite-MELTS and indicates lowering of the mush crystal fraction below the rheological lock-up threshold, which probably promoted eruptive activity. Also, after the climatic eruption, Si-rich melts in the Sesia Magmatic System were produced by extraction of interstitial melt from un-erupted, largely crystalline mush. Regarding both textures and chemical variations, we interpret the deep quartz-monzonite unit of the VMP as a compacted silicic cumulate. Fractionated melts extracted from this unit were emplaced as a leucogranite cupola atop the VMP, generating the final internal architecture of the silicic intrusion, or alternatively erupted as minor post-caldera, crystal-poor rhyolite. Ti-in-quartz diffusion profiles in thermally rejuvenated units of the Sesia Magmatic System demonstrate that the process of reheating, mobilization and eruption of crystal-mush took place rapidly (c. 101–102 years). A protracted cooling history is instead recorded in the diffusion timescales of quartz from the silicic cumulate units (c. 104–106 years). These longer timescales encompass the duration of evolved melt extraction from the cumulate residue. We argue that the VMP preserves a complex record of pre-eruptive processes, which span mechanisms and timescales universally identified in volcanic systems and are consistent with recently proposed numerical models.

A industrialização e o crescimento populacional acelerado, geram efeitos colaterais sobre diversos aspectos sociais, sendo a questão ambiental preocupante devido aos impactos causados pela evolução social. A gestão de resíduos industriais é um grande desafio que envolve tanto controle de sua geração, quanto da destinação adequada, garantindo sustentabilidade ambiental. O resíduo de cinza de caldeira é encontrado em abundância nas fábricas que utilizam esse equipamento para geração de vapor. Essa abundância ocorre pela falta de local para destinação adequada ou reutilização do resíduo. Tendo em vista esse cenário, o presente artigo teve como questão norteadora: Seria possível utilizar esse resíduo na produção de concreto estrutural? O objetivo do estudo foi classificar o resíduo definindo sua possível forma de utilização na dosagem de concreto e realizar dosagens experimentais com a utilização da cinza de caldeira industrial para avaliar suas possíveis contribuições técnicas para propriedades básicas do concreto. Para isto, foi realizada a coleta de amostras cedida por uma indústria instalada no município de Uberlândia, estado de Minas Gerais, atuante em diversos setores como agricultura, nutrição animal, farmacêutico e outros. A classificação da cinza de caldeira foi realizada aplicando-se os procedimentos e parâmetros normativos brasileiros utilizados para classificação de aglomerantes e agregados para concreto. Considerando sua curva granulométrica e densidade, classificou-se o resíduo como agregado leve e muito fino, sendo assim, adotou-se a metodologia de substituição parcial do agregado fino por cinza de caldeira. Verificou-se que houve redução da trabalhabilidade do concreto no estado fresco proporcionalmente ao teor de resíduo utilizado. Portanto, é necessária a utilização de aditivos superplastificantes nesses casos, para manutenção da trabalhabilidade esperada. Notou-se redução da densidade do concreto quando utilizado o resíduo, considerando como necessária a atenção a essa propriedade do concreto com relação ao teor utilizado do resíduo na dosagem. Observou-se, também, ao comparar as dosagens com a utilização do resíduo à dosagem padrão, que houve redução de resistência a compressão. Porém, não houve grande variação de resistência a compressão entre as dosagens com diferentes teores de substituição utilizados. Concluiu-se, portanto, considerando os teores utilizados nesse estudo, como viável a utilização desse resíduo na produção de concreto estrutural.

“JUDICIAL REVIEW”[1] SEM UMA CONSTITUIÇÃO ESCRITA* JUDICIAL REVIEW WITHOUT A CONSTITUTION Douglas E. Edlin**RESUMO: Nos Estados Unidos, o “judicial review” é entendido, desde Marbury v. Madison (1803), como a avaliação judicial de atos governamentais para assegurar a compatibilidade com a Constituição. Mas antes e depois do caso Marbury, cortes estaduais e federais desenvolveram e praticaram uma espécie de “judicial review” no qual os princípios do “Common Law”, conjuntamente ou ao invés de um cânon documental, onde se utiliza o corpo fundamental da doutrina jurídica para avaliar as ações públicas. Este artigo corrige alguns erros de concepção pelos quais a forma de “judicial review” utilizada no caso Marbury [controle de constitucionalidade] seria a única forma de “judicial review” que existiu ou possa existir neste país. Mais particularmente, o artigo esclarece uma falha de certos escritores em distinguir corretamente o “Common Law” e o direito natural como áreas da teoria e da doutrina do direito. Ao corrigir alguns destes erros históricos e teóricos, o artigo delineia uma compreensão do “judicial review” que descreve mais ampla e corretamente o seu desenvolvimento durante o período formativo do pensamento constitucional norte-americano. PALAVRAS-CHAVE: Judicial Review. Common Law. Direito Natural. Marbury. Constituição. ABSTRACT: In the United States, judicial review is understood, since Marbury v. Madison (1803), as judicial evaluation of government action to ensure compliance with the Constitution. But before and after Marbury, state and federal courts developed and practiced a form of judicial review in which common law principles, along with or instead of a canonical document, were the foundational body of legal doctrine against which public actions were assessed. This article carefully examines the cases in which this alternative form of judicial review emerged, and corrects certain misconceptions that Marbury must be the only form of judicial review that has existed or can exist in this country. More particularly, the article clarifies a failure by certain writers to distinguish properly between common law and natural law as matters of legal theory and legal doctrine. In correcting some of these theoretical and historical errors, the article outlines an understanding of judicial review that more fully captures its development during the formative period of American constitutional thought. KEYWORDS: Judicial Review. Common Law. Natural Law. Marbury. Constitution. SUMÁRIO: Introdução. 1. Os Precedentes das Cortes Estaduais. 2. Os Casos da Suprema Corte. 2.1 O Caso Calder v. Bull. 2.2. O Caso Chisholm v. Geórgia. 2.3. O Caso Fletcher v. Peck. Conclusão. Referências.[1] N. do T. A expressão “judicial review” é normalmente traduzida por controle de constitucionalidade, mas neste artigo o autor analisa o controle de atos legislativos com base em parâmetros que não coincidem, necessariamente, com a Constituição escrita, de modo que preferimos manter o termo no original.* O tradutor para a língua portuguesa, Romulo Ponticelli Giorgi Júnior, é mestre e doutorando em Direito Constitucional pela UFRGS, Procurador da Fazenda Nacional e Professor de Direito Constitucional na Faculdade São Judas Tadeu. Foi Procurador do Município de Porto Alegre, Procurador do Estado do Rio Grande do Sul e Advogado da União.** Professor Assistente do Departamento de Ciência Política da Faculdade Dickinson. O autor agradece a Ken Kersch, a Dick Morgan, a Jim Murphy e a Sylvia Snowiss, assim como aos revisores anônimos que providenciaram várias sugestões muito úteis, por ter lido as versões prévias deste artigo e por terem corrigido erros nas idéias e na expressão destas. O autor assume a responsabilidade pelos erros que permaneceram.

2009/2010
Questa tesi di dottorato è focalizzata sui meccanismi dei sistemi magmatici che possono causare super-eruzioni, e ha come oggetto una sezione fossile che comprende le zone Ivrea-Verbano e la zona Serie dei Laghi (Italia, Nord-Ovest). Questa ricerca presenta evidenze di una caldera di età Permiana che espone il sistema magmatico fino alla profondità di 25 km. La correlazione delle età delle rocce vulcaniche e plutoniche della crosta media ed inferiore, mette in luce come queste costituiscano l’esposizione di un sistema magmatico che ha alimentato una caldera, e evidenzia la relazione cause-effetto tra l’intrusione di fusi basaltici derivanti dal mantello e il vulcanesimo acido. L’eruzione associata al collasso della caldera è stata di VEI > a 8 (Newhall and Self, 1982) e caratterizzata da una unica unità eruttiva a composizione riolitica. Il collasso della caldera è avvenuto in un campo vulcanico maturo, probabilmente tagliando il bordo di una caldera precedente. Il maggior volume di lave eruttate è composto da dacite alte in silice, i termini meno evoluti sono andesi-basalti. Le caratteristiche della caldera e del campo vulcanico sono simili a caldere formatesi durante la transizione da un regime tettonico compressionale ad uno estensionale-transpressivo. Il lavoro documenta una struttura interna della caldera simile a quella descritta per la caldera Grizzly Peak Colorado, USA (Fridrich et al., 1991) dove le frane escono come cunei dal “caldera wall” con una geometria simile ad un “albero di natale rovesciato” insieme ad una zonazione tra zone ricche di litici a zone di ignimbrite con pochi litici. Dopo il collasso, il riempimento della caldera è stato intruso direttamente da granito senza alcune evidenze di “caldera floor”. La composizione delle rocce della caldera del Sesia è compatibile con una ibridazione tra fusi basaltici derivanti dal mantello e una o più componenti anatettiche. La comparazione dell’eruzione che ha causato il collasso della caldera con le rocce del plutone sottostante non mette in luce una parentela con la zona superiore (Upper Valle Mosso); si aprono quindi nuove problematiche che richiedono ulteriori studi isotopici. Abbiamo documentato due stadi di alterazione idrotermale nel riempimento della caldera del Sesia, uno a più alta temperatura ed uno seguente a più bassa temperatura. Si può osservare che la circolazione idrotermale ha causato impoverimento di silice e un inizio di metasomatismo della roccia. La disposizione areale delle vene di quarzo e delle zone di silicificazione indicano che la deposizione ha interessato i confini tra materiali a differente porosità, in particolare tra la porosa ignimbrite intracaldera e materiali meno porosi come le rocce del “caldera wall” (grandi frane intracaldera ed il granito che ha intruso la caldera). Non abbiamo osservato alcuni dei fenomeni associati alla circolazione idrotermale nel granito che intrude il riempimento della caldera, perciò riteniamo che il contatto sia stato un importante confine alla circolazione dei fluidi idrotermali che circolavano principalmente nel riempimento della caldera.
XXIII Ciclo
1976

The lecture recital was given on April 18, 1977. The subject was Adaptation of Handel's Castrato Airs for Bass, and it included a discussion of conventions peculiar to Handelian opera seria, concerns regarding adaptation of Handel's castrato airs and a comparison of adaptation practices in eighteenth- and twentieth-century presentations of Handel's operas. Three coloratura castrato airs and two virtuoso bass airs were performed at the conclusion of the lecture. In addition to the lecture recital, one operatic role and three recitals of solo literature for voice, piano and chamber ensemble were publicly performed. These included the role of "Samuele" in A Masked Ball, by Verdi, performed in English on March 19, 1975 with the Opera Theatre of North Texas State University, a program presented on November 24, 1975,of solo literature for voice, piano, and chamber ensemble, including works by J. S. Bach, W. Mozart, M. Ravel and G. Finzi, a program consisting of a set of works by R. Schumann presented on June 27, 1985, and a program presented on October 28, 1985,of solo literature for voice, piano, and chamber ensemble,including works by A. Caldara, G. Handel, H. Wolf, H. Duparc, C. Ives and S. Barber.

"Prefață: Consiliere și mentorare cu impact Călăuzirea spirituală: de la „avva” Antichității la mentorul de azi Sfântul apostol Pavel le scria romanilor: „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El, fără ca cineva să predice? Și cum vor predica, dacă n-au fost trimiși? Astfel, credința vine din cele auzite, iar cele auzite, prin Cuvântul Lui Dumnezeu.” (Romani 10: 14-15). Nimeni n-a plecat la propovăduire de capul lui. 1. Inițial, Isus „a chemat pe cine a vrut” (chemarea; vocația divină: gr. kaleo; lat. voco/are = a chema); 2. apoi, „ei au venit la El și a rânduit dintre ei 12, ca să-i aibă cu Sine” (răspunsul personal: voluntar și prompt [lat. protinus = îndată]; asumarea vocației apostolice și „ucenicia” alături de Isus timp de trei ani; gr. mathitevo = a fi discipol; a învăța; lat. discipulus); și 3. în final, Isus „i-a trimis să predice” (misiunea apostolică; gr. apo/stello; lat. mitto/ere = a trimite; missio/onis = trimitere; gr. kirysso = a propovădui; „a face o proclamație în calitate de herald”; un „mesager al Domnului”; gr. kyr = domn) [Marcu 3:13-14]. Chemare, ucenicie, trimitere..., toate acestea s-au petrecut „la împlinirea timpului” (Galateni 4:4), într-un moment de cumpănă al omenirii, cum ar zice E. Cioran: „Pe culmile disperării”, când „Poporul care stătea în întuneric, a văzut o mare Lumină și, celor care zăceau în ținutul și în umbra morții, le-a răsărit Lumina” (Matei 4:16) „transfigurării cosmice” (Cioran) mesianice. Isus n-a venit într-o lume pregătită să-L primească, ci într-o lume bulversată, disperată și în așteptare... Nu era o lume mai dreaptă, mai bună, mai credincioasă, mai morală, mai cultă, mai catehizată, mai primitoare decât cea de azi. Dar Isus n-a ținut cont de nimic din toate astea, ci pur și simplu a venit să-și îndeplinească „misiunea”: a învățat, a vindecat boli incurabile, a înviat persoane trecute în „viața de apoi”, a iertat, a exorcizat „demonii” multor patimi, a dat sens multor vieți, a provocat, a contestat formalismele Templului, cărturarilor și fariseilor, a declanșat furia mai marilor vremii și nu a fugit de supliciul și „rușinea” crucii. Într-un fel, la (răs)crucea vremurilor de azi, lucrurile par a se suprapune cu cele din timpul lui Isus. Trăim într-o lume complet debusolată, secularizată, nihilistă, agnostică, sceptică, indiferentă, relativistă, dezumanizată, lacomă și nesătulă, buimacă, parcă „fără istorie spirituală și fără viitor”, ostilă Celui de Sus și refractară oricărei morale, o epocă a indiscreției și lipsei de pudoare, a pornografiei, traficului de carne vie, vânzărilor de armament, droguri etc., fără sentimentul păcatului (Morale sans péché, dr. Hesnard, 1954), fără pic de rușine, fără valori, direcție, sens și destinație spirituală. Dumnezeu ne-a adus de la haos (abis, „tohu wa bohu” = o lume „fără formă și goală”; „fără cap și fără coadă”) la kosmos (ordine, viață, „căpătâi”), dar noi, parcă tributari „vocației entropiei”, mergem ireversibil către neant, nonsens și autodistrugere. Dumnezeu ne-a dăruit Viața, dar noi, incapabili să-i descifrăm farmecul, bucuria, valoarea și sensul, ne-o suprimăm sau ne-o irosim în nimicnicie. Ne-a dăruit Iubirea, dar ura, intoleranța și resentimentele ne stăpânesc. „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (Ioan 3:19). Nu suntem cu nimic mai buni peste 2000 de ani decât atunci, dimpotrivă! Dar, în loc să stăm și să ne lamentăm continuu, mai bine căutăm soluții. Omul sfințește locul! Tuturor acestor provocări vor trebui să le facă față duhovnicii, mentorii, cateheţii și toți învățătorii spirituali de azi. O teologie de manual, scolastică, teoretică, stearpă și polemicile noastre confesionaliste sunt de mult depășite. Cum „imputa” ironic un student profesorului de dogmatică: „Dom’ profesor, cred că nici Dumnezeu nu știe despre El atâtea câte ați scris dumneavoastră în manualul acesta!” Termeni, dogme, erezii, speculații filosofice, dispute – la ce servesc toate astea? „Nimic nu e mai sărac decât cugetarea care, stând afară de Dumnezeu, filosofează despre Dumnezeu.” (Diadoh, episcop al Foticeei, sec. V). Azi, e nevoie de creștini autentici și mărturisitori adevărați (gr. martirevo = a mărturisi; de aici și termenul de „martir”) într-o relație vie cu Dumnezeu, „din interiorul Lui”, în Duhul Lui, nu doar de niște transmițători de cunoștințe teologice exterioare, mereu puși pe harță pentru monopolul (exclusivismul) și „drepturile de autor” asupra „adevărului” divin. Vremea polemicilor sterile a apus. Lumea nu mai are nevoie să afle „sexul îngerilor”! E nevoie de o Întâlnire adevărată cu Dumnezeu, nu doar la nivelul minții și speculațiilor teologice, ci și la nivelul inimii și al spiritului. Un consilier sau mentor spiritual asta va trebui să facă, să-l conducă pe omul zilelor de azi la Marea Întâlnire existențială și spirituală cu Dumnezeu. „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?” (Luca 6:39). Avem nevoie de duhovnici adevărați, de consilieri adevărați, de mentori spirituali adevărați, cu pregătire umană, teologică și viață spirituală pe măsură, care să înțeleagă omul de azi cu toate problemele, slăbiciunile și ezitările lui, nu de triumfaliști „îmbelferiţi ai spiritului”, de legaliști, formaliști, moraliști de mucava care să te trateze de pe poziții de superioritate, suficiență și omnisciență. Avem nevoie de călăuze spirituale umane, calde, autentice, vii care să „nu ne dea lecții de morală ieftină” și de „auto-izbutită soteriologie”. Nu e nevoie de „experți” care să ni se insinueze drept „modele” și „păstori” ai unei turme paraplegice și oarbe, ci de oameni adevărați cu inimă caldă și mare, cu care să putem intra într-un dialog real, de la om la om, de la suflet la suflet, cu Dumnezeul cel Viu prezent în mijlocul nostru. Predica publică e una, relația de îndrumare spirituală, de consiliere sau de mentorat este alta. Este o relație particulară, de la om la om, cu o forță de impact soteriologic imensă: o adevărată „chirurgie spirituală” în care omul își oferă mentorului spiritual inima deschisă ca „pe tavă” cu toată încrederea. De măiestria și responsabilitatea duhovnicului, consilierului sau mentorului spiritual depinde „reușita operației” și felul în care este „suturată” incizia. Din păcate, mulți au rămas profund dezamăgiți și debusolați după „întâlnirea” cu unele „pseudo-călăuze” sau „mercenari” implicați în acest câmp psihologic și spiritual extrem de fragil. Predica te poate atinge parțial, dar cuvântul adresat direct, de la inimă la inimă, n-are cum să nu-ţi trezească sentimente, întrebări, idei, aspirații puternice. Aceasta și era relația directă dintre avva (maestrul spiritual) și ucenic, încă din antichitatea creștină, și către asta tindem și acum, spre o neo-evanghelizare sau re-încreştinare autentică (nu îndoctrinare sau prozelitism) a omului, prin comunicarea față în față cu mentorul, un om mai experimentat, pregătit (psihologic și spiritual), cu învățăcelul, în curs de formare, pentru a-l smulge din marasmul și pericolele societății atee despre care vorbeam mai sus. Mai trebuie doar să înțelegem că, azi, această relație spirituală de călăuzire este cumva „pe picior de egalitate”. Nimeni nu se consideră superior nimănui, doar „maestrul” spiritual este dispus și disponibil să (se) investească în „discipol”, în beneficiul orientării lui existențiale și mântuirii. Aceasta înseamnă „artă” și autenticitate spirituală! Volumul de față, Consiliere și mentorare cu impact, ca, de altfel, întreaga colecție Autentic, urmăreşte obținerea unor mărturii adevărate ale unor persoane autentice, care să le fie de folos în orientarea și formarea oamenilor dispuși să-și caute calea și rostul lor spiritual. Așa cum, deja, ne-a obișnuit apariția primului volum, Copilărie și parentalitate cu impact, structura celui de față este la fel de coerentă, variată și interesantă cum, nu mă îndoiesc nicio clipă, vor fi și cele ce vor urma. Coordonatoarea volumului și a colecției, doamna conf. univ. dr. Patricia Runcan, un manager cultural excelent și, la rându-i, un om spiritual autentic, nu se dezice, nici de această dată, de stilul ei „nemțesc”, precis, pedant și de chemarea/menirea pe care i-a dat-o Dumnezeu: de a învăța în școală, de a mărturisi în/prin Biserică și de a scrie mesajul divin celor dispuși să-l asculte. Susțin și încurajez, cu tot sufletul, această minunată inițiativă a colecției Autentic și sper să dea roade cât mai bogate și îndelungate! Conf. univ. dr. Eugen Jurca "